Gânduri scurte de drum lung

Probabil că fiecare idee exprimată aici îşi poate găsi un corespondent în opera sau ideile altui scriitor. Nu este nimic nou sub soare – poate doar felul în care este privit şi exprimat. Toate cele scrise aici vin din experienţa mea nemijlocită: nu am (pre)luat, conştient, din experienţa literară a nimănui. Am deschis ochii în acest Cosmos puțin mai bine de o jumătate de veac, şi să spun că ştiu răspunsul la marile întrebări: De unde venim cu toţii? Care este scopul nostru în lume? Ce va fi cu noi la finalul vieţii?

Oamenii religioşi şi prăpăstioasele lor raţionalizări ale diverselor scripturi pe care le consideră sfinte reuşiseră la un moment dat să nască în mine scepticismul chiar și faţă de posibilitatea existenţei unei Fiinţe binevoitoare. Apoi, scepticismul meu a devenit nu o poziție filozofică, ci o metodă de studiu a transcendentului. În mod surprinzător, oricât de mult am stat departe de cuvântul Dumnezeu, nu am reuşit să nu privesc cu o încredere copilărească (nu credinţă, mind you) cuvântul Creator. De aceea m-am şi îndepărtat de acest tărâm al certitudinilor nedemonstrate şi nedemonstrabile numit religie. Ea ridică mereu ruguri pentru arderea oamenilor şi poate fi uşor cucerită de slujitorii întunericului. Prin urmare, ori de câte ori mă vei surprinde afirmând ceea ce presupun despre Creator, va fi numai de pe poziția unuia care se ferește să-L definească prea „la concret.”