Inchizitorul și vrăjitoarea

Atipic pentru autor, romanul își trage rădăcinile din mit și poveste. Inchizitorii au fost instrument de tortură al Bisericii, iar vrăjitoarele, câtă vreme nu se instalau în vreun basm ca personaje negative, erau arse pe rug.

Făceau vrăji malefice sau erau doar femei îndrăgostite?

Dar acesta nu e un roman istoric, nu încearcă să reproducă cu o oarecare doză de fidelitate un moment din trecut. Ci e despre un Inchizitor preocupat de misterul ce se ascunde în spatele feminității și urmărește prin orice mijloace să afle taina de la o Vrăjitoare.

Un roman încărcat cu metafore și cu sensuri ascunse, aproape poetic prin stilul folosit, foarte atmosferic.

Dar cum altfel să nu ucizi tainele decât făcându-le să se desfacă în metafore?